1. Ce rost mai poţi avea tu oare,
nedând nimic din tot ce-aduni,
ți-e plin adâncul de izvoare,
dar n-alini setea nimănui.

R1: În nesătulele-ți hambare
tot strângi nesăţios şi pui,
dar din zgârcita lor strânsoare
n-astâmperi foamea nimănui.

2. În largi dulapuri sub zăvoare,
cu vrafuri bogăţia-ţi pui,
eşti robul lor ca-ntr-o-nchisoare,
dar nu-mbraci frigul nimănui.

R2: Ştii calea cea mântuitoare,
știi adevărul cum să-l spui,
și ştii că-n lume bezna moare,
dar nu cauţi viaţa nimănui.

3. Vezi câţi se frâng sub cruci amare,
căutând odihnă unde nu-i,
tu stai privind cu nepăsare,
n-ajuţi poverii nimănui.

R3: De-a semenilor tăi suspine
în tine nici o milă nu-i,
o, ai să gemi, dar nici de tine
nu-i va fi milă nimănui.

C: /:Ce rost puteai avea sub soare,
și-n ce frumseţi puteai s-apui,
dar mergi în veşnica pierzare,
tu n-ai fost frate nimănui. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 27.
Autor text: Traian Dorz.